De Paste

Am primit un mesaj de la o prietena din Israel si imi spunea asa: "Nu imi vine sa cred cum poporul lui Dumnezeu sarbatoreste Pastele fara Dumnezeu!" M-am gandit la mine, la noi care suntem si noi poporul lui, cum sarbatorim noi? Prin munca mancare si iar munca, cat timp ne-am gandit oare ce dar nemeritat am primit? Cum Ii multumim? Nu meritam sa ridicam capul in fata prezentei lui Dumnezeu, in fata a ceea ce a facut El pentru noi. Aa vrea sa ne punem intrebarea...ce sarbatorim cu adevarat de Paste, si cum sarbatorim?!

Partea a patra

Elena veni acasa tarziu de tot. Mihai era in camera lui iar copii in camera lor. S-a dus la copii sa ii sarute de noapte buna. cand intra in camera lor toti erau in picioare. Iosif veni la ea si ii zise: "Mami ma ubesti?" "Sigur", a raspuns Elena. si toti copiii venira langa ea plangand, si Jeni ii spuse cat de trist era tatal lor, atunci o podidira lacrimile, si incepu sa planga in hohot. II imbratisa pe toti si le spuse ca se duce sa vorbeasca cu tati, ei sa faca nani acum. Cand ajunse la usa la Mihai ramase o clipa, nu stia ce sa faca, lampa era aprinsa in camera lui, dar intra sa isi ceara iertare... Mihai era la marginea patului in genunchi plangand. Ramase foarte uimit cand isi vazu sotia in prag, cu lacrimi in ochi. Isi ceru iertare, pentru tot ceea ce o ranise, iar ea nu mai putea zice nimic, tot ce se auzeau erau doar suspine. In fiecare noapte de la cearta lor Mihai petrecea ore intregi in rugaciune, nu vroia sa isi piarda sotia, chiar daca se simtea ranit si cateodata ii venea sa renunte. Si acum dupa ce se impacase inima lui si inima ei erau ranite, dar cu dragostea lui Dumnezeu peste ranile lor, sigur vindecarea va veni.
A doua zi rasarise soarele, asa de frumos cum nu s-a mai intamplat niciodata, era soarele sperantei, al dragostei.

Partea a treia

Cand s-a intors acasa Mihai, dupa cateva ore in care mersese cu masina incercand sa se calmeze, Elena era deja in camera copiilor incercand sa adoarma. Se gandea daca facuse bine ca se casatorise cu Mihai si renuntase la faultate, la parinti. Nu stia ce sa faca.Mihai incerca si el sa adoarma, dar nu intelegea cum sotia lui avea atatea pe suflet cand el se comportase mereu frumos cu ea, dar mandria nu-l lasa sa se duca sa isi ceara iertare.
A doua zi, doar glasurile copiilor se auzeau, cei doi nu-si mai vorbeau deloc. Mihai pleca la servici ca de obicei, dar avand inima stransa, si trista, cum nu mai fusesse niciodata. Elena incerca din rasputeri sa nu isi arate durerea in fata copiilor. Pe la pranz iar se arata George, fara un motiv asa intemeiat, iar ceru ceva fara importanta, iar Elena simtea nevoia sa vorbeasca cu cineva asa ca il invita la o cafea, chiar daca constiinta ii spunea sa nu faca acest pas. Ii povesti lui George ce se intamplase intre ea si Mihai, bineinteles, ea se dezvinovati, toata vina cazand pe sotul ei. Incepura sa se vada ba la unul ba la altul la o cafea. Mihai incepu sa banuiasca ceva deoarece isi vedea sotia din ce in ce mai fericita, avand in vedere ca ei erau certati. Incerca sa vorbeasca cu ea, dar ii intorcea spatele de fiecare data. Vorbi cu el doar o singura data cand il anunta ca pleaca sa ii viziteze parintii lui George, ceea ce il frapa pe Mihai. Ramase acasa cu copiii, simtindu-se intr-o stare disperata, singur.Ii era teama ca sotia lui il va parasi, nu stia ce sa faca. Atunci si-a dat seama cat de rau ii parea de acea cearta, de faptul ca nu si-a cerut iertare, si nu s-a comportat asa cu ar fi trebuit dupa Scriptura. Se simtea asa de vinovat, si vroia sa indrepte lucrurile, asa ca incerca sa faca treburile prin casa, sa gateasca, si o astepta pe Elena sa discute si sa ii spuna cat de rau ii parea de ceea ce facuse.

*********************************************************

Partea II


Au hotarat sa se casatoreasca, chiar daca parintii ei nu eru de acord. I-au promis ca daca va face pasul acesta nu vor sa mai auda de ea. Si nici pana in ziua de azi nu vroiau sa vorbeasca cu ea.
Nu reusise sa termine facultatea deoarece ramasese imediat insarcinata, si cum avea sarcina toxica nu mai putu sa mearga la facultate. Cand s-a nascut Jeni, nu avea cu cine sa o lase si nu a mai putut continua cursurile. Mihai a facut tot ce a putut. Toti bani care ii castigase dupa urma firmei de constructii pe care o vanduse unui fost coleg, ii investise intr-o afacere cu rumegus pentru industia hartiei, care nu a mers, astfel pierzand totul. A fost o perioada foarte grea pentru ei, Dumnezeu i-a ajutat sa primeasca o casa de la stat, si Mihai si-a gasit un job bun. Elena nu lucrase niciodata, statea cu copiii acasa. Singurele prietene erau cele de la biserica, dar si acolo lucrurile erau cam superficiale. Toate mamicile veneau aranjate, ea mai putin, se simtea cam stinghera ca nu avea si ea bani sa isi cumpere haine si sa se aranjeze ca celelalte. O macina acest lucru si nu ii spusese lui Mihai, tinea in ea si vroia sa para altfel. Dar supararea cand e tinuta in suflet il macina. Mihai nu obsevase cat de distanta si rece incepu sa devina Elena. Nu numai aranjatul era problema, dar si faptul ca ei doi nu mai petrecusera tip impreuna de cativa ani buni, motivul fiind copii. Ea nu avea incredere in nimeni sa ii lase. Daca il intrebai pe Mihai cum merge relatia lor, el zicea ca bine, chiar daca si el o simtise in ultimele luni pe sotia lui cam rece. Incercase sa vorbeasca cu ea dar nici timp nu isi facea, si ea il evita si copii erau mereu in preajma lor, asa ca amana ce amana pana cand Elena exploda. Incepu sa ii arunce lui Mihai in fata multe lucruri care le tinuse ascunse de multa vreme, era ca un rau de venin ce il rapungea pe sotul ei, asa incat incepu si el sa o atace. Cearta si acuzatiile devenira asa de puternica incat copiii incepura sa planga, iar Mihai lua masina si pleca, lasand-o plangand pe Elena. Nu mai avusesera o cearta asa niciodata, iar acest fapt era si mai dureros pentru amandoi.

Am inceput sa scriu o poveste crestina despre familie. Nu stiu cat de lunga va fi. Nici un personaj din poveste nu are corespondent in realitate, e pura fictiune...e imaginatia mea :). Inca nu area titlu, il voi pune la sfarsit ajutata de voi.



**********

Prima parte

Nu terminase de spalat vase cand George, vecinul batu la usa. Era cel mai de treaba vecin din tot cartierul, era singurul care le dadea buna ziua, si le mai cerea ceva din cand in cand. Acum de exemplu le ceru o lopata. Zapada de peste noapte blocase intrarea de la garaj. Elena ajunse grabita la usa sa raspunda. Era un pic surprinsa ca la ora pranzului George inca era acasa. Copiii ei, trei la numar erau ocupati fiecare cu cate o treaba. Jeni fata cea mare incerca sa il adoarma pe Iosif care avea 2 ani, pe picioare, iar Tina incerca sa construiasca un castel din cuburi pentru printesa ei Barbie.
Sotul Elenei, un om binefacut de 37 de ani, cu ochii albastri, era plecat la servici; lucra la o firma de calculatoare ca operator.
George lua lopata de la Elena si pleca, dar in prag mai vrusese sa spuna ceva si se opri cand langa Elena veni Jeni bucuroasa ca l-a adormit pe cel mic. Elene vrusese sa il intrebe pe George daca mai vrea ceva dar la sosirea lui Jeni plecase foarte repede.Luata cu treburile, pregatirea mesei si curatenie uita cele intamplate , iar seara cand veni Mihai, sotul ei, uita de intamplarea cu George.
Mihai era tipul de om foarte credincios, in sensul in care pentru el toata lumea era buna. La servici daca cineva il lua peste picior el nici macar nu se prindea. Era bland, linistit si plin de afectiune pentru sotia sa. Nu uita niciodata data de nastere a ei sau a vreunui copil. Stia ce le place la fiecare si incerca pe cat posibil sa cumpere in drum spre casa ceva dulciuri pentru copii si cateodata o floare pentru sotia lui.
Aveau casa cu chirie de la stat, stateau de noua ani de cand erau casatoriti. In fiecare duminica mergeau la Biserica, nu lipseau decat atunci cand erau bolnavi copii, iar atunci statea Elena cu ei acasa si Mihai mergea; era nevoit deoarece era lider de tineret si trebuia sa conduca programul de lauda si inchinare.Elena provenea dintr-o familie ortodoxa foarte instarita, parintii ei investisera foarte mult in ea. Facuse cursuri de balet, dans modern, pictura, pian, inot. Intrase dupa cativa ani de meditatii la chimie si biologie, la medicina. In anul III, il intalnise pe Mihai, fiu de inginer, dar pocait. Parintilor Elenei le placu de el la inceput, mai ales ca Mihai isi deschisese o firma de constructii si o ducea foarte bine in acea perioada, dar cand au auzit ca este pocait si ca o duce si pe fata lor acolo la Biserica ''sa ii suceasca mintile'', ii interzisese Elenei sa mai vorbeasca cu Mihai. Se iubeau foarte mult. Mihai mereu venea si o lua de la facultate si o ducea pana in coltul strazii unde locuia, ca sa nu fie vazut de familia ei si apoi Elena sa aibe probleme.

Am observat ca oamenii tanjesc asa de mult sa fie apreciati, sa fie iubiti...de cand suntem mici facem tot ce ne sta in putinta atunci cand suntem inconjurati de oameni pentru a fii laudati. Asa ne place cand cineva ne spune "Imi place cum iti sta asa", sau "Imi place cum vorbesti". Cautam relatiile in functie de cat de apreciati suntem, asa ne simtim cel mai bine. Cautam un partener de viata care sa ne iubeasca, dar orice om este limitat, deoarece orice om are nevoie de apreciere si dragoste neconditionata. Ne ascundem cand gresim, pentru ca cel de langa noi sa nu isi schimbe parerea despre noi, si sa nu ne mai "iubeasca". Dumnezeu a pus aceasta dorinta in noi, tocmai pentru a vedea ca la El putem gasi dragostea si aprecierea dupa care tanjim...El ne iubeste EXACT asa cum suntem...

Luna aceasta m-am gandit sa pun cateva poze cu Sara - fetita noastra care ne lumineaza fiecare zi cu zambetul ei.